gala_excelentei.pngplati_online.pnginregistrare_cnasr.pngsucursale_teritoriale.pngreteaua_excelenta.pnglocuri_munca.png

Editorial - O gală mai puțin obișnuită

Trăim o epocă a galelor, a evenimentelor. Unele respectabile, altele mai puțin sau deloc respectabile. Galele, toate, aduc elogii, premiază, acordă diplome de excelență, unele acordă chiar și premii materiale și toate înmînează într-un cadru, de cele mai multe ori festiv, dacă se poate, și puternic mediatizat, statuete, plachete, cupe, diplome, orice alte însemne ale unor succese. Fie ele doar conjuncturale, fie ele doar reflexul unor campanii de promovare directă a ceva, sau indirect, a unor formațiuni, entități, uneori politice, alteori apolitice, dar întotdeauna a unor oameni din zona publică.

Sînt, însă, și evenimente serioase, importante, de excepție, care fac ceea ce trebuie să facă, adică să remarce, să aducă în prim plan personalități, realizări, succese, excepții. Pentru că, în mod evident, o gală întotdeauna consacră, stabilește ierarhii, clasamente, îi prețuiește pe cei merituoși, pe cei care au adus beneficii culturale, sportive, științifice, umanitare, educative, justițiare, societății cărora le aparțin sau, de ce nu, societății în general.

Asemenea gale se petrec în fiecare an. Sînt premiați sportivi, actori, poeți, artiști plastici, muzicieni, cercetători, medici etc. S-au inventat chiar și gale ciudate, gale ale unor emisiuni de televiziune. A fost nu demult o gală a unei emisiuni, cu pretenții dea face cultură medicală, una dintre cele mai plictisitoare și neinteresante. Televiziunea publică a fost gazdă. A emisiunii, dar și a galei.

Din nefericire, există multe alte exemple de gale fără valori, de gale ratate, de gale care promovează interesele celor cu bani, ale celor care doresc să-și facă vizibile prezența, puterea, influența.
Am asistat în ultimii ani la gale ale muzicienilor, de fiecare dată ținute în cadrul somptuos al Palatului Cantacuzino, am urmărit galele oamenilor de teatru organizate magistral de UNITER, am fost prezenți la gale ale artiștilor plastici, la retrospective ce au marcat evoluții și au premiat valori.

Iată, însă, că primăvara acestui an a adus în atenția tuturor un altfel de gală. O gală atipică, o gală a unei profesii despre care lumea vorbește puțin, o profesie al cărei conținut este puțin cunoscut și ai cărei profesioniști, de cele mai multe ori, nu sînt remarcați. A unei profesii ce nu aparține artelor, nici lumii sportului, nici altui domeniu ce consacră în mod tradițional valori. Ba dimpotrivă, gala a dorit să aducă în atenția națiunii valorile unei profesii care, nici pe de parte, nu a fost prezentă în atenția mass-media și nici în a celor care, în mod curent, urmăresc aceste întîmplări-eveniment. Paradoxal, profesia nu are nimic spectaculos. Aparent doar, pentru că, pe fond această profesie, confundată, intenționat sau neintenționat, cu o banală meserie, are în conținutul ei, în obiectul său de activitate, apoi în modul de reacție și mai ales în rezultatele fascinante pe care le obține, mai mult spectaculos decît toate celelalte la un loc. De ce? Tocmai pentru că excelența în acest domeniu înseamnă potențial ridicat de a alina suferința umană. O altfel de suferință, o suferință complexă, o suferință individuală, dar și socială, o suferință pe care doar ei, profesioniștii din acest domeniu, o înțeleg cel mai bine și tocmai de aceea luptă pentru a o alina.

Gala despre care scriem aceste rînduri a fost organizată, pînă la cel mai mic detaliu, de o organizație profesională tînără, atît ca vîrstă, dar și ca medie a celor care o compun, a celor care și-au asumat imensa responsabilitate de a reabilita o profesie, de a-i ridica prestigiul, de a o face cunoscută și prețuită așa după cum o merită. Și iată, la finalul ei, gala a marcat succesul unui colectiv de pasionați, al unor intelectuali de marcă, ce și-au asumat misiunea să omagieze această profesie-cenușăreasă din zona științelor umaniste, o profesie despre care se vorbea puțin, rareori elogios, rareori cu adevărata prețuire pe care o merită. Și a reușit.

Profesia despre care vorbim este una din cele mai vechi activități umane. Este activitatea care se adresează exclusiv omului. Omului aflat în suferință, într-o suferință mai mare decît cea generată de boală. O suferință care macină vieți, suflete, oameni bătrîni, dar și tineri, pînă și pe copii. O boală care nu alege. O boală pe care o întîlnim în toate societățile. Chiar și în cele bogate sau foarte bogate. Activitatea despre care este vorba adună laolaltă instituții, programe, măsuri, activități profesionalizate sau mai puțin profesionalizate, servicii de protejare a persoanelor, a grupurilor, a comunităților, a celor care au probleme speciale și care se află temporar în dificultate din cauza unor grave probleme economice, biologice sau psihologice și care nu pot duce un mod decent de viață, trăiesc în sărăcie, fac parte din categoria persoanelor excluse social. Este vorba despre profesia de asistent social.

La 18 martie, în fiecare an, în toată lumea, se marchează Ziua mondială a asistenței sociale. În acest an, coincidență fericită, se împlinesc 20 de ani de la prima promoție de asistenți sociali din România și 10 ani de la reglementarea profesiei de asistent social. În acest cadru, organizația profesională, care este Colegiul Național al Asistenților Sociali din România, și-a propus să omagieze cele trei mari evenimente printr-o gală, cum spuneam, unică în contextul galelor ce în mod curent se organizează, o gală care să celebreze excelența în asistența socială.

Colegiul, printr-un grup de entuziaști, coordonați de un tînăr intelectual, un profesionist provenit din mediul academic, un dascăl apreciat și un excelent organizator, a reușit ceea ce puțini credeau că se poate realiza. Mai bine zis, el, împreună cu alți pasionați la fel de tineri au realizat un eveniment care, pînă nu demult, nu se credea că ar fi posibil, un eveniment la care niciun asistent social profesionist nu ar fi putut visa, un eveniment care să adune lume, multă lume într-o sală de teatru din capitală, sala Horia Lovinescu a celebrului Teatru Nottara.
Un eveniment cu ștaif, cu muzică bună, bine aleasă și interpretată de profesioniști autentici, un eveniment al cărui amfitrion a fost o vedetă consacrată de televiziune, un eveniment care a atras ca un magnet întreaga suflare a asistenților sociali din România.
Dar, pînă la gală, timp de mai multe săptămîni, asistenții sociali, printr-un mecanism modern și extrem de eficient și obiectiv, și-au ales performerii, profesioniștii din zona excelenței. Nota bene, peste 90000 de voturi au fost exprimate pentru cele trei secțiuni, stabilindu-se ierarhiile. Și, a se reține, este prima ediție a galei.

Au fost acordate premii de excelență celor care profesează în domeniul protecției drepturilor copilului, în domeniul persoanelor cu dizabilități, în sănătate-servicii medicale, în domeniul reintegrării sociale a persoanelor ce au fost private de libertate, profesioniștilor din domeniul asistenței sociale a persoanelor fără adăpost, al persoanelor vîrstnice, celor din domeniul discriminării, al incluziunii sociale, al asistenței sociale comunitare, al consumului de droguri.

Un element de noutate și de interes pentru eveniment a fost omagierea celor care, din afara domeniului, au susținut asistența socială. S-a acordat un premiu pentru jurnalism, un alt premiu politicianului care a susținut domeniul, dar și personalității ce a promovat educația și formarea în domeniul asistenței sociale. Și, ca tipicul consacrat să fie și aici respectat, s-a mai acordat un premiu pentru întreaga carieră în promovarea asistenței sociale.

S-a vorbit mult și frumos despre solidaritate, despre umanitate, despre coeziune. Am reținut bune practici, am aflat valori, am văzut profesioniști pasionați, am văzut lacrimi, am remarcat emoții unice, am apreciat sinceritatea și firescul stîngăciilor neinițiaților în asemenea evenimente, ale celor obișnuiți să stea mereu în spatele celor în suferință, ale celor obișnuiți să remarce suferința și nu să fie ei cei remarcați.

Ca la orice mare eveniment, cei prezenți au putut viziona mesaje ale unor organizații internaționale și naționale, ale unor personalități marcante ale asistenței sociale mondiale, ale unor valoroși teoreticieni, ceea ce a demonstrat că organizația noastră, Colegiul Național al Asistenților Sociali, are de multă vreme recunoaștere internațională. Instituțiile statului și-au trimis și ele reprezentanți la vîrf. Presa și-a trimis emisarii. Cadrul excelent, ambianța specifică au impus ținutele. Am putut admira asistenții sociali într-un alt cadru decît în cel în care suferința este la ea acasă. Am putut admira tineri asistenți sociali marcați de importanța evenimentului, emoționați, pentru că le lipsea, pînă acum, exercițiul de a vorbi despre ei, despre realizările lor, pe care niciun premiat nu și le-a atribuit în exclusivitate. De reținut că toți, absolut toți laureații, au apreciat premiul ca o recompensă, ca o recunoaștere a efortului întregului colectiv căruia îi aparțin, pentru că, după cum se știe , asistența socială nu se poate practica de unul singur. Asistența socială devine eficientă doar în interdisciplinaritate. Ei știu cel mai bine acest lucru și, astfel, premiile de excelență acordate individual s-au transformat în premii acordate unor colective de asistenți sociali și nu numai, dar cu siguranță unor organizații, guvernamentale sau nu, performante.

Și am mai remarcat ceva extrem de important la acest frumos eveniment. Evenimentul nu a fost confiscat de nimeni. Nu a fost revendicat de nimeni. S-a înțeles că este evenimentul celor care trudesc în asistența socială, al celor care au construit instituții, al celor care, aflați în poziții guvernamentale de decizie, au ajutat, al celor care, în învățămîntul superior formează, an de an, profesioniști. Nu am auzit numele organizatorilor, ale celor care, timp de mai multe luni, s-au dedicat acestui eveniment. Am remarcat, însă, modestia celor care au gîndit, a celor care au construit și au gestionat acest uriaș eveniment. Am remarcat firescul cu care cadre didactice universitare, apoi profesioniși cu stagii îndelungate în profesie, persoane publice, s-au implicat în tot ceea ce s-a petrecut în seara zilei de 18 martie.

Tocmai de aceea evenimentul a fost și va rămîne, pînă la următoarea gală, unul remarcabil.

Îi felicităm pe toți laureații. În egală măsură, îi felicităm pe toți cei care au făcut eforturi remarcabile pentru ca acest eveniment să se producă.

Felicităm întreaga conducere a Colegiului Național al Asistenților Sociali din România!

Prof.Dr.Eugen Blaga

Universitatea din București

comisii_cooperative.pngcorpul_de_control.pngcomitetul_sectorial_sanatate_asistenta_sociala.pngfinanciar.png

registru_actualizat.png

Contact

Program de relatii cu publicul:
luni-joi
orele 10.30-14.30

Bucuresti, Str. Biserica Amzei, nr.29, et.3, sector 1, cod postal 010393

cnasr_qr.pngtel1: 0748 124 585
tel2: 021 317 51 25
fax1: 031 817 20 47
fax2: 021 317 24 30

e-mail: cnasr@cnasr.ro

Cont IBAN:
RO38 RZBR 0000 0600 1203 7312 

Banca: Raiffeisen Bank,
Agentia Piata Romana Bucuresti

Cont IBAN:
RO56 RNCB 0075 0352 4057 0001

Banca: BCR
Unitatea BCR Unirea

Cod fiscal: 17400940