Practica asistenței sociale în serviciile de îngrijire a sănătății a devenit tot mai răspândită în ultimii ani, atât în țara noastră, cât și la nivel internațional. Este, însă, nevoie de dovezi cu privire la beneficiile aduse de prezența unui asistent social în echipa unui astfel de serviciu, pentru a mobiliza clinicile, spitalele și cabinetele medicale să angajeze asistenți sociali.

Un articol publicat recent în Journal of Evidence-Based Social Work („A Systematic Review of Social Work in General Practice: Opportunities and Challenges”, autori Ines Zuchowski și Simoane McLennan) și-a propus să inventarieze și să evalueze rezultatele cercetărilor publicate la nivel internațional, în perioada 2011-2020, pentru a determina contribuțiile practicii asistenței sociale în asistența medicală primară. În acest sens, autorii au realizat o recenzie sistematică (systematic review) a 26 de studii publicate în perioada de referință pe această temă.

Recenzia sistematică constă într-o sinteză a rezultatele tuturor studiilor de profil disponibile într-un anumit domeniu și oferă o analiză amănunțită a rezultatelor cercetării pe o anumită temă, specific definită. Articolul arată că, în ceea ce privește efectele pozitive asupra calității vieții și a stării de sănătate a pacienților care primesc și intervenții de asistență socială în unitatea primară de îngrijire a sănătății, cercetările de profil evidențiază mai multe astfel de beneficii: niveluri crescute de sprijin resimțit, calitate mai bună a vieții, niveluri crescute de autodeterminare și optimism, scoruri reduse de depresie și anxietate, îmbunătățirea controlului asupra bolii, scăderea numărului de internări în spital. Adițional, au mai fost observate de către cercetători și alte beneficii ale practicii asistenței sociale în unitățile de îngrijire a sănătății: funcționarea îmbunătățită a echipei și consolidarea rețelei de colaboratori instituționali; reducerea încărcăturii de lucru pentru alți profesioniști din domeniul sănătății (de ex., preluarea atribuțiilor de evaluare socială de către asistenții sociali le permite celorlalți profesioniși - medici, asistenți medicali - să se concentreze pe furnizarea intervențiilor lor de bază), eficientizarea costurilor alocate intervenției.

În ceea ce privește dificultățile exercitării profesiei de asistent social într-un astfel de context, autorii articolului arată că una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă asistenții sociali care lucrează în servicii primare de îngrijire a sănătății se referă la statutul și rolul pe care îl au aceștia în cadrul echipei de lucru. În acest sens, ei le recomandă asistenților sociali din unitățile de îngrijire a sănătății să se străduiască să articuleze beneficiile pe care asistența socială le oferă asistenței medicale primare, accentuând faptul că asistența socială este bine plasată pentru a întreprinde o evaluare holistică a situației unui pacient, iar acest lucru poate fi benefic nu numai pentru pacient, ci și pentru întreaga echipă care acordă îngrijire pacientului. În acest sens, cea mai potrivită strategie ar fi colectarea sistematică de dovezi cu privire la rezultatele concrete ale activității asistenților sociali și beneficiilor asociate acesteia.

Articolul este util atât asistenților sociali care lucrează în servicii de îngrijire a sănătății, cât și altor specialiși și cercetători din domeniul asistenței sociale care sunt interesați de dezvoltarea unei practici bazate pe dovezi. Articolul este disponibil gratuit în format extins (full-text) și poate fi accesat la acest link: https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/26408066.2023.2202665