Există oameni care ne ridică, oameni care ne doboară. Există oameni care scot din noi lumina pe care nu credeam că o avem. Ei sunt oameni-iubire, oameni-inimă. De cele mai multe ori, pe aceștia îi găsim profesând asistența socială. Și e minunat! Pentru ei asistența socială nu e doar un job, ci e binecuvântare. Pentru ei asistența socială înseamnă să fii dispus la...jertfă. Asistenții sociali cu vocație sacrifică inevitabil ceva din sine, nu din obligație, nu pentru a primi ceva în schimb, ci pentru un ideal.
Un astfel de asitent social, om-iubire, om-inimă este Carmen Elena Șmit din Botoșani. Profesează ca asistent social din anul 2000, momentan este sef Centrul de zi pentru copii cu nevoi speciale "Șansa Mea" Botoșani, în cadrul DGASPC Botoșani. Este și consilier vocațional în cadrul unui proiect adresat victimelor violenței în familie, dar și membru în echipa de conducere a structurii teritoriale CNASR Botoșani.